Un nou cămin. De la sat la oraş

move-2481718_1280

Nu ştiu cum se face că aproape de fiecare dată când scriu un articol ceva nou se întâmplă în viaţa noastră şi ajung să vorbesc despre începuturi.

Ultimele două săptămâni ne-au prins într-o avalanşă de to do list, de achiziţionat diverse lucruri şi de planificat multe altele.

Chiar dacă în urmă cu două luni nici prin cap nu voiam să mă mut din frumosul nostru sătuc din Linkenheim, unde aveam atâta natură, prieteni şi cunoşteam fiecare străduţă încotro duce, luna august ne găseşte în Karlsruhe în noul apartament şi cu toate lucrurile – în primele zile – în mijlocul casei. Uite că am făcut-o şi pe asta. Dumnezeu cere de la noi şi de data asta credinţă şi deschidere spre locuri şi oameni noi. E greu, mai ales dacă te obişnuieşti cu oamenii şi te leagă multe amintiri frumoase de acel loc. Dar pasul trebuia făcut mai ales acum în aşteptarea micuţei.

Locul în care stăm e o zonă liniştită, plină de verdeaţă, la periferia oraşului însă totuşi aproape de centru şi de tot ce înseamnă societate. Tabloul pe care îl surprind din faţa bucătăriei descoperă vreo trei falnici brazi, la baza cărora mai zăresc din când în când câte o rozătoare cu coadă roşcată. Se pare că veveriţele pe aici sunt tare prietenoase şi nu se sfiesc să apară şi să dispară la fel de repede pe aleile din jurul locuinţelor. E o încântare să le urmăreşti şi să vezi ce fac. Locul de joacă din spatele blocului e un spaţiu ideal ca să le urmăreşti. Şi au o grămadă de spaţiu unde să tot fac ture şi tumbe.

Vizitele au început să apară şi la noua locuinţă, de la micile rozătoare şi până la oamenii care ne-au ajutat la vopsit pereţi, montat becuri, cărat mobilă, montat dulapuri etc. Cred că nu am mai avut atâţia oameni în casă în timp aşa de scurt niciodată, însă a fost un sentiment plăcut să ştiu casa plină. Suntem mulţumitori Domnului pentru aceşti oameni care au fost disponibili să ne ajute. Cu toate că suntem la a doua mutare, de data asta lucrurile au stat total diferit. Prima dată când am venit în Germania ne-am adus lucrurile din România şi atât. Întregul apartament era mobilat, nici nu a trebuit să îmi fac griji că îmi lipseşte ceva – chit că omul mai adună pe parcurs şi lucruri nefolositoare – sau să planific, să măsor unde să pun o anumită parte de mobilier ca să încapă, să arate bine şi aşa mai departe. Aici însă a trebuit să facem tot. Fiecare piesă de mobilier a trebuit calculată. Am fost martoră la instalatul chiuvetei, aragazului, maşinii de spălat şi până la montarea unui bec cu led.

În primele zile cum spuneam, toate cutiile erau în mijlocul casei. Atunci am realizat câte lucruri strânsesem în cei doi ani de locuit în Germania, doar noi doi. Şi totuşi după o viaţă întreagă de investit în lucruri materiale, nu rămâi cu … nimic. Pleci cu mâinile goale. Stau să mă gândesc câtă risipă. În acelaşi timp avem promisiunea lui Dumnezeu că El va purta de grijă în toate aspectele, chiar şi în cele mai mici detalii cum ar fi o pereche de încălţăminte. Ţin minte în urmă cu mai mulţi ani îmi doream o pereche de pantofi care să fie aşa unici şi să îmi placă – atunci obişnuiam mai mult să mă rog chiar şi pentru lucruri minore – iar Dumnezeu mi-i i-a dat pe cei mai perfecţi. M-am dus prin magazine şi am găsit o pereche de piele întoarsă bleumarin cu un metal în formă de cheia sol. Când i-am probat erau exact mărimea mea, alta nu mai avea şi îmi plăceau extrem de mult. De aceea sunt convinsă – şi din nenumăratele experienţe de genul, că Dumnezeu ştie şi cunoaşte nevoile noastre fie ele şi materiale. Bine că în cer nu vom avea nevoie de atâtea lucruri, nu ştiu cu ce le-am putea transporta.

Ploaia începe iar, după ce în urmă cu o zi, norii au plâns toată ziua. E o atmosferă de somnolenţă şi de melancolie, însă aerul proaspăt de brad mă trezeşte şi îmi reaminteşte că şi azi mai am câte ceva de făcut. Iar timpul nu trebuie pierdut, ci investit.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s