Caruselul vieţii

park-2382061_1280

Sus. Jos. Când simţeam prezenţa Domnului, când nu o mai simţeam. La un moment dat am ameţit. Simţeam că mă aflu într-un vârtej al sentimentelor pe care nu le mai recunoşteam. Eram debusolată. Oare Domnul mai e cu mine? Oare Duhul Sfânt m-a părăsit? Ce se întâmplă cu mine?

Auzisem de atâtea ori că acestea sunt doar şoapte ale celui rău, dar cine înţelegea cu adevărat ce simt? Nimeni. Niciun om. Isus ştia. Mă privea cu ochii blânzi şi îmi zâmbea. „Copilul Meu te iubesc cu o dragoste pe care încă nu o poţi înţelege. Nu te mai învinovăţi atâta. Eu nu te condamn. Eşti iertată. Sunt cu tine. Te iubesc.”

Dar nu trecea mult timp şi cădeam în aceleaşi gânduri. Doamne mai eşti cu mine?

Poate sunt şi gândurile tale. Poate de multe ori te întrebi dacă Isus mai e cu tine. Interesant că asemenea unui copil, El ne învaţă. În jurul vârstei de trei ani, Matei e dus de părinţi la grădiniţă. Prima zi e cea mai grea. E ziua în care îşi dă seama că mama nu mai e lângă el, nici tata, ci numai oameni necunoscuţi. Alţi copii de vârsta lui şi doamna educatoare, dar nu e acelaşi lucru. Unde e mama? O vreau aici cu mine. Plânge cu suspine până în jurul prânzului, când mama vine să îl ia acasă. O vede şi aleargă fără ezitare spre ea. E mama. S-a întors. Nu m-a părăsit.

Însă a doua zi, aceeaşi situaţie. Mama îi face cu mâna în timp ce porneşte maşina spre serviciu, iar Matei cu lacrimi în ochi priveşte neputincios pe geam. Iar a plecat mama. Vreau să se întoarcă. Dacă mă lasă aici de tot? Dar trece şi ziua aceasta şi ea se întoarce. Fericit aleargă în braţele ei.

Ţi se pare cunoscut scenariul? Cam aşa facem şi noi cu Dumnezeu. Azi îl simţim la fiecare pas  cum păşeşte cu noi. Îi simţim prezenţa. Îl vedem cu ochii credinţei şi suntem cei mai fericiţi copii. Însă mâine, Îl chemăm din nou să ne conducă, însă El nu mai răspunde. Îl chemăm de dimineaţă, însă nimic. La prânz, nimic. Seara strigăm la El, însă tot nimic. Următoarea zi ne aşteaptă la închinare şi e acolo înaintea noastră. Plângând de dor ne cuprinde o bucurie cum rar o mai simţim. Dar a doua zi, iar se face nevăzut.

Ce se întâmplă cu noi? Am luat-o razna? Ei bine, ţin să te anunţ că nu. E doar caruselul vieţii. Aşa e viaţa. Când suntem jos, când suntem sus. Dumnezeu nu se schimbă. Noi ne mai schimbăm. Şi de multe ori şi percepţia noastră faţă de cine este Dumnezeu. În momentele astea, opreşte-te şi caută adevărul. Caută răspunsuri. Vei fi uimit să vezi că le vei găsi pe toate în Biblie. Isus e cu tine. El a fost, este şi va fi „până la sfârşitul vieţii”[1] cu noi. Atunci când nu mai simţi nimic, linişteşte-te şi aşteaptă-L. Fă linişte în sufletul tău şi ascultă ce are să îţi spună. Azi cum eşti: sus sau jos?

[1] Biblia, Matei 28.20

18 Septembrie 2015

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s