Când alarma sună…opreşte-te!

morning-1092771_1280

Inima îmi spune să mă opresc. Mintea îmi spune „eşti prea ocupată”. Fă o listă cu tot ce ai de făcut. Dar, dar ştii, am nevoie să mă opresc. Mi-e dor de acele dimineţi când stăteam lângă fereastră şi tot ce făceam era să privesc cerul şi razele de soare care începeau să se ivească la orizont. Nu mă mai interesa timpul, cât e ceasul, ci.. stăteam acolo, gândindu-mă la Tine.

Continue reading “Când alarma sună…opreşte-te!”

Advertisements

Când Dumnezeu tace

Îmi amintesc de momentele în care eu şi soţul meu (pe acea vreme prietenul meu) locuiam în oraşe diferite, iar apoi pentru o perioadă în ţări diferite. Abia aşteptam să îi aud vocea. Să ştiu că e bine. Doar noi ştim câte cartele am consumat, câte minute în şir stăteam de vorbă. Încercam să lungim timpul cât mai mult, doar să ne auzim unul pe altul. De dorul revederii nici nu mai zic.

Continue reading “Când Dumnezeu tace”